Lipitura de la ARF s-a rupt – Un bilanț scurt al perioadei de cinci luni cât „omul cu portbagajul plin” a stat la ARF

Mihai Barbu şi-a înaintat demisia din funcţia de președinte al Autorităţii pentru Reformă Feroviară. Cică de ieri, după cum scrie în comunicatul public postat astăzi pe pagina oficială de Facebook a instituţiei. Conform comunicatului, „ieri, 10 noiembrie 2025, dl Mihai Barbu, şi-a depus demisia din funcţia de președinte al autorității, după ce Direcția Naţională Anticorupție a anunțat că acesta este cercetat sub control judiciar pentru folosirea influenței în scopul obţinerii de foloase necuvenite pentru sine sau pentru altul”.

Ca o ironie a sorții, postarea de azi vine la 10 zile după una anterioară care pur şi simplu ridica în slăvi pe președintele ARF. Acel „ceva ce-l ținea încă lipit” la ARF a cedat brusc peste noapte. Într-o postare de ieri am atras atenția asupra a trei lucruri. „Lipitura” ce-l ținea la ARF pe „omul cu portbagajul plin”, fenomenul „Tovarășul” şi încercarea de „deal” cu Curtea de Conturi, una extrem de periculoasă. Unul s-a rezolvat, au mai rămas două. Ori toate trei, ori ARF dispare!

Un bilanț scurt al perioadei de cinci luni cât „omul cu portbagajul plin” a stat la ARF? Simplu.

Încep cu cea ce s-a văzut ca imagine a ARF. Niciun contract de furnizare semnat. Pierderea de fonduri importante din PNNR, după ce ARF se îndreaptă spre un nou rateu în mult discutata achiziţie de trenuri cu hidrogen. Nimic pentru veniturile extrem de modeste ale angajaţilor. Vreo opt angajaţi ai instituţiei au plecat şi şi-au găsit de muncă în altă parte, de „bine” ce le-a fost la ARF. Un singur angajat venit în ARF cu dedicație, care la rândul lui este o mică „celebritate” în relația cu aceeaşi DNA care în prezent îl cercetează de fostul președinte ale ARF. Frate la frate trage.

Continui cu ceea ce s-a văzut mai puţin, că vreau să fiu imparțial. O oarecare deblocare şi o accelerare a contractului cu Alstom pe ramele Coradia, fiind livrate cel puţin alte cinci astfel de trenuri, din cele 37. Mai multe plăţi făcute către furnizorii Alstom şi Pesa. Demararea unui audit extern pe subiectul acordării compensației operatorilor în contractele de servicii publice, un audit care sigur a creat multe temei inclusiv la nivel de Minister. Chemarea Curții de Conturi pe un audit ad-hoc pe același contract cu Alstom, acţiune din care se aude că însăși Curtea şi-ar fi pus mâinile în cap. Atât de bine a fost păstorit acel contract de eternul „Tovarăș”, cel care în realitate a condus ARF-ul şi în cele cinci luni a căror bilanț l-am făcut anterior.

Ce urmează? Nu există decât trei opțiuni. Desființarea ARF şi absorbția activităților în direcțiile de prin Minister, reînceperea domniei „Tovarășului” ceea ce ar echivala tot cu o desființare lentă şi dureroasă, sau aducerea la ARF a unui președinte capabil şi care chiar dorește să continue proiectele începute de Ștefan Roşeanu şi să inițieze altele. Primele două s-ar traduce într-un eșec uriaș al Ministerului şi al statului român vis-a-vis de niște proiecte ce însumează peste 10 miliarde de euro. Românii au nevoie de trenuri noi mai mult ca niciodată, iar operatorii de călători trebuie să poate supraviețui pe piaţă în condiţiile unei concurențe corecte şi loiale.