9 noiembrie 1989, căderea Zidului Berlinului
La 9 noiembrie 1989, un demnitar comunist anunţa complet accidental, la o conferinţă de presă, noi reguli de călătorie în vest aplicabile imediat, potrivit tvr.ro.
Jurnaliştii au difuzat prompt ştirea deschiderii graniţei. În aceeaşi zi, est-germanii au luat cu asalt Zidul Berlinului, care separase oraşul, familiile şi prietenii din cele două state germane şi fusese graniţa simbolică dintre democraţie şi comunism, timp de 28 de ani.
La o conferinţă de presă din 9 noiembrie 1989, care se anunţa de altfel foarte plicticoasă, Gunther Schabowski a fost întrebat de un jurnalist despre regulile curente de călătorie. Presiunea asupra Guvernului Republicii Democrate Germane de a garanta est-germanilor libertatea de a călători în vest crescuse în ultimele luni, iar întrebarea l-a luat pe nepregătite pe Schabowski, care i-a surprins pe jurnalişti cu răspunsul său.
“Am decis astăzi să implementăm noi regului care să permită fiecărui cetăţean din RDG să-şi părăsească ţara, prin orice punct de trecere a frontierei” – a spus Gunther Schabowski, care a adăugat, întrebat de când se aplică noile reguli:
S-a dovedit mai târziu că nu trebuia să facă acest anunţ până a doua zi după-amiaza, la ora 16. De asemenea Schabowski ar fi trebuit să spună că est-germanii aveau nevoie de o viză legală pentru a putea călători, dar confuzia sa a fost o adevărată bombă politică. Jurnaliştii au transmis imediat că Zidul, cel mai puternic simbol al Cortinei de Fier şi al Războiului Rece care divizase Estul de Vest, era deschis, provocând asaltul est-germanilor asupra graniţelor. Regimul Comunist s-a prăbuşit, au urmat alegeri libere, iar statul însuşi s-a dizolvat prin Unificarea Germaniei, în octombrie 1990. Schabowski şi alţi doi membri ai Biroului Politic au intrat în închisoare pentru rolul pe care l-au avut în uciderea celor care încercaseră să fugă în Vest, escaladând Zidul. Schabowski şi-a acceptat responsabilitatea şi şi-a exprimat regretul.
Un Zid împotriva propriului popor
Din 1945 Germania a fost guvernată de cele patru puteri învingătoare în cel de Al Doilea Război Mondial, dar izbucnirea Războiului Rece a făcut ca zonele de ocupaţie franceză, britanică şi americană să fie unite în Republica Federală Germania, în 1949. Tot atunci, în replică, şi zona de ocupaţie sovietică a Berlinului avea să fie proclamată Republica Democrată Germania, cu capitala în Berlinul de Est.
Germania Federală s-a dezvoltat ca o ţară capitalistă, o democraţie parlamentară cu o economie susținută de fondurile Planului Marshall, în timp ce Germania Răsăriteană avea, după modelul sovietic, un guvern autoritar, o economie planificată centralizat şi subvenţionată de stat. Deşi era cea mai prosperă dintre tările socialiste, mulţi dintre cetăţenii Germaniei de Est doreau prosperitatea şi libertatea politică din vest şi în doar câţiva ani, două milioane şi jumătate de est germani au emigrat, între care şi multe mii de profesori, medici, specialişti sau muncitorii calificați. În 13 august 1961, 45 de kilometri de bariere de sârmă ghimpată şi beton au fost ridicate, în jurul Berlinului Occidental. Cel mai faimos a fost Checkpoint Charlie, de pe Friedrichstraße, destinat numai personalului aliat şi cetăţenilor altor state.
Est-germanii treceau în Berlinul de Vest doar cu un permis special, acordat extrem de greu, occidentalii veneau însă frecvent în Berlinul de Est, iar turiştii cu maşini erau atent controlaţi la venire, dar în special la plecare pentru a împiedica o eventuală evadare a unor est-germani agăţaţi de şasiele automobilelor.
