Sâmbăta Morților sau Moșii de Iarnă: De ce se face pomenirea înainte de Lăsatul Secului

În calendarul creștin ortodox, Moșii de Iarnă, cunoscuți în popor drept Sâmbăta Morților, reprezintă un moment de profundă încărcătură spirituală, marcat chiar înainte de Lăsatul Secului de Carne.

Potrivit învățăturilor bisericești, „Sâmbăta Morților, adică ziua în care îi pomenim pe cei plecați Dincolo, este despre a ne aminti că nu suntem niciodată singuri și că numai împreună putem să existăm ca ființe totale, că ne adunăm împreună, în comuniune, sub Hristos”. Astfel, expresia românească „morții cu morții, viii cu viii” nu are aici niciun fundament, distanța dintre cele două lumi fiind anulată prin rugăciune, relatează Mediafax.

De ce a fost aleasă ziua de sâmbătă?
Alegerea zilei de sâmbătă pentru pomenirea celor adormiți are semnificații teologice adânci. Sâmbăta este ziua în care Hristos a coborât la iad pentru a elibera sufletele drepților. De ce se aflau aceștia acolo? Explicația este că „Dumnezeu nu se pogorâse încă în trup, în timpul vieții lor, prin urmare, nu-L cunoscuseră, iar viața fără Hristos este întuneric”.

Totodată, moartea este privită ca o odihnă în așteptarea Învierii, deci „tot un fel de sâmbătă”, o zi deschisă mereu spre duminică, ziua bucuriei absolute. Mântuirea nu este un act solitar. „Nimeni nu are acces la mântuire de unul singur, ci doar în comunitate”, iar prin rugăciunea pentru ceilalți, ne accesăm propria mântuire.
Cei trecuți la cele veșnice nu se mai pot ruga pentru ei înșiși, astfel că Sâmbăta Morților devine punctul de întâlnire al milosteniei cu pomenirea. „Sfinții Părinți spun că nicio o pomană nu e mai mare decât rugăciunea pentru celălalt și mai ales pentru cel ce ne face rău”.

Ritualul legănării colivei nu este un simplu gest, ci simbolizează „uniunea supremă dintre cele două lumi, care, de fapt, nu sunt despărțite, pentru că de asta și legănăm coliva între sus și jos”.