Liderul partidului “Alianța pentru Unitatea Românilor”, George Simion, a înfrânt decisiv. Cum rezolvăm însă prejudiciile majore pe care acesta le-a provocat României?
La turul al doilea al alegerilor prezidențiale din România anului 2025, George Simion a reușit contraperformanța unică în istoria politicii românești, transformându-și poziția dominantă obținută în primul tur într-o înfrângere spectaculoasă și răsunătoare.
Probabil că liderul partidului anti-național AUR își spune că a avut ghinion, dar românii cu siguranță au avut un noroc nesperat și providențial. Grație reculului înregistrat de soarta politică a valetului lui Călin Georgescu, România a fost întoarsă de pe marginea prăpastiei și relansată pe orbita pro-europeană și pro-atlanticistă.
Este adevărat că acest noroc al românilor se datorează, în mare parte, deficiențelor intelectuale, de personalitate și comportament ale candidatului AUR la Președinția României, precum și sabotării sale involuntare, dar decisivă, de către cei mai apropiați colaboratori ai săi. Imaginați-vă care ar fi fost rezultatul turului al doilea al alegerilor prezidențiale dacă George Simion ar fi posedat măcar o inteligență medie și ar fi avut un minim nivel de cultură generală și educație. Sau dacă ar fi avut inspirația să nu adopte o atitudine de un servilism grețos față de profetul digital fals Călin Georgescu. Sau dacă acesta din urmă s-ar fi limitat să își proclame ideile economice găunoase, dar atractive pentru partea mai puțin avizată a publicului și nu ar fi răspândit cu emfază în spațiul digital cele mai bizare năzbâtii despre lume și viață, al căror rol a fost doar să oripileze și să înspăimânte românii ce dețin un minim de bun simț și gândire critică. Sau dacă vicepreședintele AUR, sinistrul Marius Lulea, nu s-ar fi grăbit în ultimul ceas să sară în “ajutorul” lui Simion clarificând pe înțelesul tuturor că politica economică a partidului lor este o variantă bizară de ceaușism împănat cu idei de extracție legionară și chiar bolșevică.
Dacă România ar fi avut ghinionul ca acești oameni să aibă o aparență și un discurs public cât de cât normale și decente, planurile scornite la Moscova și vizând transformarea României într-un stat sabotor al UE din chiar interiorul acesteia ar fi fost încununate de succes. Or, incompetența și ignoranța lui Simion au fost un factor decisiv pentru asigurarea unui eșec epic al investiției de zeci de milioane de dolari a Rusiei menită să încorporeze România în continuumul geo-politic euro sceptic, sau chiar fățiș pro-rus, care ar fi trebuit sa să întindă de la Sofia, prin București, Budapesta, Bratislava și Praga, eventual până la Varșovia. Doar grație prostiei îngâmfate a lui Simion acest plan a condus la un rezultat total opus obiectivului său declarat și la revenirea în forță a României în rândul statelor UE cele mai devotate ideilor comunitare de integrare continuă.
Dar victoria forțelor pro-atlanticiste și europeniste în România nu este câtuși de puțin suficientă. Partidul pseudo-național AUR și forțele lugubre din spatele său sunt lovite de moarte și amețite deocamdată de lovitura primită de la electorii români. Dar experiența istorică ne dovedește că astfel de entități, de îndată ce vor începe să asimileze semnificația înfrângerii suferite, vor începe să se reorganizeze și să nutrească gânduri de răzbunare. Nu este departe momentul când cel puțin un grup dintre cele care se adapă la “înțelepciunea” de tipul georgist-simionist-aurist va decide că democrația este nedreaptă și incorectă cu “patrioții” pro-ruși și anti-europeni, iar singura cale de remediere a acestei situații este lupta armată, fie sub forma insurecției, fie sub cea a revoluției naționaliste.
Președintele Nicușor Dan va trebui să recunoască această problemă și să ofere instituțiilor abilitate instrumentele și pârghiile necesare pentru rezolvarea acestei provocări. Aceasta ar însemna în primul rând revenirea rapidă a SRI la menirea sa naturală și originală care este cunoașterea, prevenirea și contracararea amenințărilor interne ce pot aduce atingere asigurării stării de legalitate, de echilibru și de stabilitate socială, economică și politică necesară existenței și dezvoltării statului național român ca stat suveran, unitar, independent și indivizibil, menținerii ordinii de drept, precum și a climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, potrivit principiilor și normelor democratice statornicite prin Constituție.
În contextul îndeplinirii acestei misiuni, una dintre sarcinile prioritare ale SRI ar trebui să devină combatarea amenințării extremei drepte la adresa securității României, în special a celei aflată sub controlul direct sau indirect al Federației Ruse.
Cât despre cei care vor trebui să își asume și să execute cât mai profesionist și competent această sarcină la “firul ierbii”, poate nu ar trebui evitată discuția despre acei militari în rezervă, dar și activi, puțini la număr este adevărat, care s-au pus în slujba unor forte antiromânești și anti-democratice. Pentru că este absolut nedemn și incorect ca un membru sau fost membru al unei instituții militare sau de tip militar dintr-o țară NATO și UE să primească soldă sau pensie de serviciu în timp ce contribuie la subminarea tocmai a parcursului european și atlanticist al României.
