De la Mar-a-Lago la Mar-a-Gaza: Trump plănuiește evacuarea definitivă a Autorității Palestiniene din Fâșia Gaza și îl trezește din somn pe Mahmoud Abbas

Cu prilejul întrevederii din data de 5 februarie 2025 dintre Președintele SUA, Donald Trump și prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu, actualul locatar de la Casa Albă a avansat un plan de pacificare a Fâșiei Gaza care i-a surprins până și pe consilierii șefului Executivului de la Ierusalim. Nici mai mult nici mai puțin, presedintele american propune o soluție de rezolvare definitivă a problemelor politico-securitare cu originea în Gaza bazată pe relocarea întregii populații palestiniene din zonă, de preferință în Egipt și Iordania.

Conform unor relatări jurnalistice în contextul evenimentului, până și unul dintre consilierii lui Benjamin Netanyahu a calificat discuțiile pe acest subiect din spatele ușilor închise drept “o nebunie”, chiar dacă într-un sens bun din perspectiva decidenților politici israelieni.
Dacă datele obținute de reputata publicațíe americană “Wall Street Journal” sunt corecte, planul de relocare a populației din Gaza nu a fost cunoscut până în momentul desfășurării întâlnirii Trump – Netanyahu nici măcar de către membrii cercului de apropiați ai președintelui american. Acest aspect poate fi un prim indiciu că prin avansarea unei astfel de soluții, Administrația de la Washington ar putea avea în vedere alte obiective reale decât cele declarate public atât de spectaculos. De altfel, nu ar trebui sa trecem cu vederea peste faptul că propunerea creării unei “Riviere în Orientul Mijlociu” pe falezele Fâșiei Gaza seamănă destul de mult cu o altă idee a lui Donald Trump din perioada primului său mandat, făcută atunci liderului nord coreean Kim Jong Un. Mai precis, în 2018, în contextul unui summit americano-nord coreean, Trump 45 a sugerat dictatorului de la Pyogyang să renunțe la ambițiile sale nucleare în schimbul unui vast proiect de dezvoltare imobiliară care să pună în valoare frumoasele plaje nord-coreene. Știm astăzi că această propunere nu a fost urmată de niciun fel de pași concreți, în special ca urmare a refuzului ferm nord-coreean, dar episodul ne oferă unele indicii legate de tacticile de negociere ale președintelui SUA, mai ales atunci când se implică în tematici internaționale cu grad ridicat de dificultate.

Cu ocazia conferinței de presă ce a urmat întrevederii cu Netanyahu, președintele Trump a continuat să provoace uimirea observatorilor și a opiniei publice internaționale, avansând idea preluării teritoriului Fâșiei Gaza de către Statele Unite, în vederea unei dezvoltări de amploare a acestuia. Nu a exclus nici ideea dislocării de trupe americane în zonă, dacă se va dovedi că acest lucru este necesar.
Nu putem ști cât de mult crede președintele american în planul său surprinzător pentru Fâșia Gaza, dar putem bănui că există suficiente date ale realității regionale care determină ca acest proiect să fie imposibil de transpus în practică. Dacă ne referim doar la aspectul relocării populației palestiniene din Gaza, este lesne de înțeles că aceasta nu se poate realiza prin coerciție armată în secolul XXI, iar din ceea ce cunoaștem despre forma naționalismului arab practicată de palestinieni ne putem aștepta ca o pătură importantă a acestora să nu fie de acord vreodată cu relocarea de o manieră amiabilă, indiferent ce stimulente financiare sau de altă natură li s-ar propune.
Observăm însă că și fără a fi vorba deocamdată despre inițierea de măsuri reale în vederea tranformării Fâșiei Gaza într-o Mar-a-Gaza trumpiană, poziționarea președintelui american este de natură să modifice dramatic deja coordonatele proiectului unui stat palestinian, mai ales așa cum îl știam după Acordurile de la Oslo din 1993. Astfel, pe lângă punerea în discuție a modificării drastice a statutului unui teritoriu despre care comunitatea internațională cunoștea că va face parte cândva din statul palestinian, Trump nici măcar nu a pomenit în contextul expunerii ideilor sale de Autoritatea Palestiniană, așa-zisul reprezentant legitim al poporului palestinian. Este posibil așadar, ca dincolo de enunțarea unui plan imobiliar și demografic fantezist pentru Fâșia Gaza, șeful Casei Albe să anunțe indirect, dar fără putință de tăgadă, că SUA nu mai consideră Autoritatea Palestiniană drept interlocutor legitim în cadrul dialogului dintre Administrația de la Washington și națiunea palestiniană, cel puțin în ceea ce privește soarta Fâșiei Gaza. (Anumite declarații ale lui Trump despre așezările evreiești din Iudeea și Samaria, sau Cisiordania cum este cunoscut teritoriul în România, pun sub semnul întrebării și rolul Autorității Palestiniene în aceste zone din punctul de vedere al SUA.) Rămâne de văzut în ce fel va afecta în mod concret această atitudine statutul și poziția Autorității Palestiniene în perioada următoare, dar perspectivele acesteia par destul de sumbre cel puțin în relația cu Administrația Trump 47.

Mai mult decât atât, Donald Trump a lăsat să se înțeleagă că ar prefera o implicare mai profundă a statelor arabe credibile din perspectivă americană în controlul populației palestiniene din Fâșia Gaza, eventual prin asimilarea unor părți ale acesteia de către Egipt și Iordania. Este greu de crezut că decidenții de la Cairo și Amman vor accepta strămutarea unei populații cunoscută pentru caracterul său recalcitrant pe propriile teritorii, dar nu este exclus ca președintele SUA să intenționeze să semnaleze că preferă să discute despre viitorul Fâșiei Gaza cu partenerii arabi, iar nu cu reprezentanții așa-zis legitimi, dar incompetenți și lipsiți de orice autoritate reală, ai națiunii palestiniene. Or, o astfel de intenție, dacă este urmată de măsuri concrete, va pune în curând în discuție rolul real și utilitatea continuării existenței Autorității Palestiniene. Cu alte cuvinte, nu este exclusă ștergerea cu buretele, cel puțin în ceea ce îi privește pe americani, a evoluțiilor din ultimele decenii în problema palestiniană și a întregului proiect referitor la formarea într-un viitor rezonabil a unui stat palestinian.
De altfel, pare că liderii palestinieni înțeleg pericolul pe care propunerile lui Trump îl prezintă pentru cauza palestiniană prin simpla lor expunere, judecând după declarația Autorității Palestiniene – AP care “denunță puternic remarcile președintelui SUA privind ocuparea Gazei și expulzarea poporului palestinian. Remarcile lui Trump (spune declarația AP) sunt ostile și nu fac decât să alimenteze instabilitatea în regiune.”
Declarațiile lui Trump au avut darul să îl trezească și pe Mahmoud Abbas, președintele Autorității Palestiniene din starea sa de îndelungată contemplativitate, acesta precizând că “…nu vom permite afectarea drepturilor poporului nostru, pentru care am luptat și ne-am sacrificat timp de decenii. Aceasta reprezintă o violare fățișă a dreptului international. …nu ne vom abandona niciodată pământul, drepturile șli locurile sfinte, Gaza este o parte inseparabilă a statului palestinian, iar drepturile palestiniene nu sunt negociabile.”
Rămâne de văzut însă ce va mai putea permite sau nu Autoritatea Palestiniană în condițiile în care Administrația Trump a luat act de lipsa sa practică de relevanță și influență la nivelul populației palestiniene din Fîșia Gaza. Cu atât mai mult dacă Trump a decis cumva să pună în viitorul apropiat statutul de drept al AP în acord cu statutul său de fapt, respectiv cu lipsa sa de conținut și relevanță politică reale.