Cine va fi președintele suveranist reprezentant al țarului Putin în  România: „suina” sau „fătălăul”?

În urmă cu ceva timp, în Parlamentul României a avut loc următorul dialog de înaltă ținută doctrinară între două personalități purtătoare ale stindardului patriotismului și naționalismului și vârfuri de lance în lupta împotriva globalismului cotropitor și a scopurilor sale mârșave la adresa țărișoarei noastre dragi:

„Fătălăul: Asta-i atitudinea voastră…
Suina: Pleacă de lângă mine, că nu știu ce-ți fac.
Fătălăul: Te agresez sexual, scroafo!
Suina: Ce faci, mă, tu?
Fătălăul: Te agresez sexual.
Suina: Mă agresezi, tu, sexual, mă? Pe cine agresezi tu, sexual, mă? Nu ți-e rușine, bă violentule? Fătălăii de la AUR. Fă-tă-lă-ul!, fă-tă-lă-ul!”
Din respect pentru cei doi luptători pentru idealurile naționale am păstrat apelativele cu care aceștia s-au desemnat în timpul discuției lor în contradictoriu și care evidențiază respectul reciproc și admirația pe care și-o purtau la momentul dezbaterii menționate.
Probabil ca au dreptate cei care spun că orice viol implică și puțină iubire, având în vedere că – de la momentul exprimării intenției de a o „agresa sexual” pe doamna Diana Șoșoacă – „fătălăul” George Simion a cunoscut o evoluție spectaculoasă a sentimentelor sale față de aceasta, ajungând să o iubească atât de sincer și necondiționat încât este dispus să îi acorde inclusiv sprijin politic în contextul candidaturii liderei partidului S.O.S. la alegerile prezidențiale.
La rândul său, doamna europarlamentar Diana Șoșoacă a precizat ca este gata să îi ierte „fătălăului” Simion derapajele pur declarative de la doctrina suveranistă pro-rusă, obligandu-se să se ocupe de instruirea acestuia de către Sfatul Înțelepților din partidul S.O.S. și plasarea lui într-un scaun mai potrivit imaturității sale politice, respectiv de ministru al Lucrărilor Publice (sau similară!), și din care va putea să pună în aplicare Planul Simion cu referire la construirea a un milion de locuințe la 35.000 euro (sau, pe stil nou, la prețuri de producător).
Asistăm, după toate aparențele, la un moment extrem de important de clarificare ideologică în tabăra suveraniștilor români, concretizat în renunțarea lui George Simion la opoziția formală, pur declarativă, față de influențele ruse în România. Patrioții din AUR pare că au decis să nu mai permită existența vreunei contradicții între ceea ce spun și ceea ce fac, sens în care adoptă inclusiv un limbaj pro-rus cât se poate de clar și își recunosc subserviența față de reprezentanta țarului de la Moscova în România. Trebuie să recunoaștem că este un gest de mare „profunzime patriotică”, pe care nici măcar comuniștii români nu au indrăznit să îl facă din 1965 până la căderea regimului proletarilor și țăranilor.
Și pentru că un astel de demers necesită sprijinul și implicarea cât mai multor influenceri și purtători de cuvânt ai Kremlinului în România, din proiect nu avea cum sa lipsească Cozmin Gușă, cel care a descoperit fără putință de tăgadă că dizidentul rus Alexei Navalnîi a fost asasinat de către „occidentali”, pentru că Putin nu avea niciun interes să elimine un important opozant la adresa regimului său, care nu a binevoit nici să se arunce de la etaj, nici să bea ceai cu novichok. (Și, bineînțeles, interesul lui Putin de a îl asasina pe Navalnîi nu putea sub nicio formă să aibă vreo legătură cu interesul aceluiași Putin de a îl trimite pe dizident într-o inchisoare cu regim de exterminare.)

Așteptăm cu interes și entuziasm alăturarea la acest proiect și a veșnicului candidat la Președinție Călin Georgescu – suveranist și patriot și el, bineînțeles, – care poate contribui decisiv la politica de afiliere a patrioților români la „înțeleapta Rusie”.
Revenind la un ton ceva mai serios, este imposibil să nu observăm că situația se prezintă ca și când o forță nevăzută a dat semnalul de repliere a forțelor pro-ruse din România și impulsionare a acestora să formeze un bloc comun și monolitic având rolul de a aborda deschis de pe poziții pro-Kremlin alegerile parlamentare și prezidențiale și de a forța formarea unei mase critice anti-democratice și anti-atlanticiste în cadrul instituțiilor fundamentale ale statului român.

Este extrem de probabil că slăbiciunea, bâlbâielile și lipsa de viziune a clasei politice din România au contribuit la convingerea Kremlinului că țara noastră este veriga slabă a flancului estic al NATO și locul unde trebuie declanșat un război asimetric fără precedent, având ca obiectiv zdruncinarea fundamentelor constituționale ale democrației și declanșarea de acțiuni vizând distanțarea României de NATO și UE în perspectiva următorului ciclu legislativ.
Ca o consecință secundară a proiectului „suveranist” inspirat de Moscova, partidul AUR devine oficial pro-rus, iar de pe chipul liderilor săi cade masca patriotismului si nationalismului, putându-se vedea limpede că aceștia combat „naționalist” în cea mai curată putineză.
Cei care au fost atenți la evoluțiile îngrijorătoare din societatea românească știu că o astfel de mișcare a fost pregătită de apariția pe rețelele sociale a tot felul de inițiative bizare prin care, de exemplu, indivizi și grupuri de indivizi se declară cu mândrie putiniști și iubitori de Rusia, iar alții afirmă la fel de transparent că intenționează să comită asasinate împotriva oamenilor politici și responsabililor militari români. Aproape că și dacă nu esti îndeosebi de atent este imposibil să nu vezi că se urmărește crearea unei atmosfere care să conducă la destabilizarea societății românești și blocarea evoluțiilor pozitive ale României în domeniile politic, economic, social și în planul relațiilor sale euro-atlantice și internaționale.
Cu atât mai gravă este această evoluție cu cât partidele așa-zis mainstream din România, îmbătate de iluzoriul succes la alegerile locale și europarlamentare din 9 iunie 2024 au decis să ofere electoratului un spectacol ridicol și superficial axat pe teme secundare și mult cancan.
Societatea românească ar trebui să răspundă ferm și decisiv fenomenului coagulării în România a forțelor inspirate de Moscova sub egida „suveranismului” și „patriotismului” de fațadă, urlate cu agresivitate și primitivism. În astfel de circumstanțe este din ce în ce mai necesar un contraproiect al forțelor patriotice pro-europene și pro-atlanticiste, care să determine minimizarea oricăror avansuri ale forțelor anti-românești inspirate de Moscova prin folosirea în mod pervers de către acestea tocmai a mecanismelor democratice constituționale sau forțarea lor acolo unde apreciază că se impun metode mai agresive. Din păcate, cei care ar trebui să inițieze un răspuns rațional și eficient în fața acestor tendințe sunt prea ocupați să facă schimb de glumițe de campanie bazate pe subiecte triviale precum amplasarea și numărarea de panouri electorale, cronica unei cărți anunțate și ridiculizarea dicției partenerului de coaliție politică. Pentru ca indiferența sinucigașă în fața amenințării dinspre Răsărit să fie completă, propun să se adauge la aceste teme de discuție și problema numărului îngerilor care încap în vârful unui ac, problemă care a rămas nerezolvată de la asediul otoman al Constantinopolului.