Ministerul Transporturilor pregătește o „Agenție” de investigare, pentru clientelă

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii dorește să pună investigarea accidentelor și incidentelor pe modul „economic” sau „juridic”. Un proverb celebru spune să drumul spre iad este pavat cu bune intenții. De ce acest proverb? Deoarece din perspectiva siguranţei, un mod de transport poate deveni un iad mai devreme sau mai târziu, dacă activității de investigare îi vor fi alterate criteriile de pregătire ale persoanelor care coordonează această activitate. Indiferent că ne referim la naval, la feroviar sau la aerian.
Siguranţa transporturilor reprezintă un efect implicit al acțiunii de investigare. O investigare de calitate înseamnă recomandări de siguranţă de calitate, care prin aplicare la rândul lor conduc la o scădere a numărului de accidente și incidente.
Fuzionarea activităților de investigare a accidentelor și incidentelor din domeniul feroviar, aerian și naval din România într-o singură instituție este ceva mai veche, fiind reactivată recent de dorința unor persoane de la Transporturi de a se afirma ca mari reformatori. Doar că, pentru unele domenii de activitate de nișă cum este investigarea, o reformă eficientă se face doar după ce s-a măsurat de zece ori și s-a tăiat odată. Reformele făcute din ambiție sau din interese personale și nu din necesitate pot conduce la eșecuri majore. În fața unui astfel de eșec s-ar putea afla în prezent cei de la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii. Pentru că vor să amestece merele cu perele și cu prunele.
Vineri 16 mai pe site-ul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii la Transparența decizională / Consultare publică / Anunțuri – proiecte de acte normative a fost publicată pe transparența Ministerului Transporturilor și Infrastructurii proiectul de Ordonanță de urgență privind înființarea Agenției Naționale de Investigații pentru Siguranța în Transporturi – ANIT și modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 87/2011 pentru efectuarea investigațiilor tehnice privind siguranţa în cazul accidentelor din sectorul de transport maritim.
În instrumentul de motivare (nota de fundamentare) se menționează printre altele, următoarele: „Având în vedere necesitatea înființării în regim de urgență a unui organism independent de investigații a accidentelor și incidentelor din transportul maritim, se propune înființarea unui organism multimodal cu atribuții în efectuarea investigațiilor pentru siguranță în transporturi, prin reorganizarea prin fuziune a celor două organisme de investigare din sectorul feroviar și al aviației civile. Noua agenția va avea, pe lângă atribuțiile preluate de la organismele de investigare a accidentelor în domeniile feroviar și al aviației civile, și atribuții în domeniul investigării accidentelor și incidentelor din domeniul transporturilor maritime.
Menționăm că organisme multimodale de investigații privind siguranța în transporturi funcționează și în alte state europene, printre care menționăm: Austria, Elveția, Olanda, Norvegia, Bulgaria, Ungaria, Slovenia, Croația, Finlanda, statele baltice, Islanda, etc. Prin înființarea Agenției Naționale de Investigații pentru Siguranța în Transporturi – ANIT se va asigura respectarea/aplicarea tuturor reglementărilor europene în materie de investigație a accidentelor produse în sectoarele feroviar, aerian și maritim. De asemenea, se va realiza și o mai bună utilizare a veniturilor proprii, în sensul alocării unor resurse suplimentare pentru susținerea activităților specifice de investigație și diminuării ponderii cheltuielilor cu serviciile suport (economic, juridic, resurse umane, administrativ).”
În urma unei analize atente a conținutului proiectului de Ordonanță de Urgență, se cuvin două observații, cu toate să ar fi mai multe. Una este legată de fundamentul acestei decizii de comasare, iar cealaltă de criteriile de selecție a președintelui/directorului general al preconizatei ANIT.
Prima observație. Acum aproape zece ani, adică în 2015, AGIFER (Agenția de Investigare Feroviară Română) se separa de AFER (Autoritatea Feroviara Română) tocmai ca urmare a iminenței unei acțiuni de infringement demarate de Comisia Europeană, care acuza faptul că vechiul organism de investigare de pe feroviar (OIFR) care se afla în cadrul AFER nu beneficia de independență juridică, decizională și economică suficient dovedite. Sub o logică similară, anul trecut din același AFER a ieșit o altă instituție, respectiv ASFR (Autoritatea de Siguranță Feroviară Română), care acum este independentă sub aspect juridic, economic și decizional.
Din anumite puncte de vedere, ambele decizii de separare (atât cea cu AGIFER din 2015 cât și cea cu ASFR din 2023) ar putea fi discutabile. Va veni și momentul unor asemenea discuții. Pentru că o independență juridică, economică și decizională se poate asigura inclusiv în cadrul unui același conglomerat de entități și organisme. Este și aceasta o optică de a privi lucrurile. Să nu uităm că în multe state din UE, companiile feroviare de stat funcționează sub diverse forme de holding. Și funcționează bine. O AGIFER și o ASFR cu dificultăți și variații în ceea ce privește finanțarea și care depind financiar de entitățile din sectorul feroviar (mai ales pentru AGIFER) nu vor putea avea într-un viitor sustenabilitate și predictibilitate ca instituții de stat pe linie de resursă umană specializată și înalt calificată. Așa cum s-a scris acum doi ani într-una din seriile de articole de pe presshouse.ro dedicate domeniului feroviar, o soluție cu impact profund și benefic asupra siguranţei căilor ferate din România ar fi ca atât ASRF cât și AGIFER să devină instituții de siguranţă națională cu subordonare și cu răspundere directe prim-ministrului. Viitoarele evoluții de natură militară vor impune la un moment dat adoptarea acestei variante.
A doua observație. Criteriile prevăzute pentru persoana care ar urma să conducă ANIT sunt interesante. În articolul 20 alineatul (4) litera a) din proiectul de ordonanță de urgență, propunerea este aceea că președintele/directorul general al ANIT să fi absolvit „studii superioare în domeniile inginerești, economic sau juridic, cu diplomă de licență”. Mergem de aici către proverbul cu care s-a început articolul. Ar fi corect ca un economist sau un jurist să coordoneze o activitate precum investigarea din aviație, cale ferată și navigație maritimă. Investigarea reprezintă un domeniu eminamente tehnic și de nișă. Foarte tehnic. Nu este o activitate economică, nici măcar parțial și nici preponderent. Este 100% tehnică. Reprezintă de asemenea, o activitate cu un caracter specific ridicat. Condiția ca un astfel de domeniu să fie condus de o persoană cu pregătire exclusiv tehnică ar fi un fapt logic si firesc. Avioanele nu se prăbușesc, navele nu se scufundă iar trenurile nu deraiază ca urmare a unor fenomene, acțiuni sau mecanisme cauză-efect de natură economică sau juridică, ci din cauza unor elemente exclus tehnice și care trebuie privite și înțelese de către cineva cu o gândise și cu o pregătire tehnică. Aceasta, dacă se dorește ca investigarea să fie de calitate.
Dacă cei de la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii vor să privească acest raționament într-un alt mod, atunci dumnealor doresc să pună investigarea accidentelor și incidentelor pe modul „economic” sau „juridic”, cu toate efectele care vor decurge de aici. Sau poate că se vrea un ANIT care va fi oferit cuiva anume, dar care nu are pregătire tehnică. Poate vreun oarecare lipitor de afișe al vreunei viitoare formațiuni politice învingătoare la alegeri.
Conținutul de la articolul 20 alineatul (4) litera a) ar fi ceva mai realist dacă ar avea de exemplu forma „a absolvit studii superioare în domeniile inginerești în specialitatea transporturi aeriene, feroviare sau navale, cu diplomă de licență” sau „a absolvit studii superioare în domeniile inginerești cu diplomă de licență”.
Este într-adevăr un proiect făcut ”pe repede, înainte” și s-a ținut cont doar parțial de propunerile specialiștilor sau a celor implicați! În primul rând, renunțarea la termenul de ”Autoritate” este primul semn de scădere a impactului, reglementările internaționale și europene vorbind de ”Safety Investigation Authority”!
Tendința este de extindere a investigațiilor și dincolo de ”tehnic”, dar preponderent râmăne aspectul tehnic. Ele se numesc acum ”investigații de siguranță” pentrru că pot avea legătură și cu chestiuni operaționale sau de reglementare.
Investigațiile in transportul aerian și aviația civilă sunt implementate și funcționează la un nivel ridicat, auditat de OACI. Să sperăm că celelalte domenii nu ”nivelează în jos” domeniul investigațiilor.
O mare problemă vine și de la finanțare, în fiecare domeniu existând surse clare de finanțare, sumele nu sunt egale, dar nu poți folosi ”banii” de la aerian pentru a finanța investigațiile ”feroviare” sau ”navale”, poatye doar pentru aspecte administrative, o cotă-parte. Pentru aerian, procentul infim vine din tariful celor care se ”îmbarcă în aeronavă” nu pe vapor sau care merg cu trenul!
Cât despre conducerea institției, dorectorul general nu poate fi decât o persoană bine pregătită în managementul instituțiilor publice, căci fiecare dintre cele trei domenii trebuie să aibă directori specializați și cu experiență pe fiecare domeniu în parte!
Riscurile sunt ridicate să ajungem în situația de a strica ce funcționează bine deja! În plus, nu se vorbește de o perio0adă de tranziție, ce se întâmplă cu investigațiile în perioada transferului de personal și de patrimoniu, unde îți vor desfășura activitatea personalul de specialitate etc.
revcin la prima frază: este trist că nu s-a trecut ușor peste părerile specialiștilor și unele orgolii ale investigatorilor din cele trei domenii nu au fost depășite!
Până la urmă, s-au primit avize negative de la ministerele care urmau să vizeze! Este bine că s-a întrerupt procesul aberant de ”comasare” și distrugerea a ceea ce funcționează deja, dar oare chiar s-a întrerupt?! Sau se găsesc prin minister directorași care vor să dea bine pe la miniștri și ”împing” în continuare proiectul? Se știu problemele de la investigații din domeniul feroviar unde în marea majoritate a cauzelor este ”vinovat omul”, nicidecum tehnica deficitară. Apoi, cei de la naval, nu au reușit să creez mpcar un mic departament de investigaății, darmite o autoritate, se pare că aici nu a fost interes sau, mai grav, nu mai sunt specialiști prini minister care să studieze cazuri similare și să propună un sistem funcțional. În fine, cei de la aerian sunt cei care funcționează în standardele impuse de reglementările internaționale și europene, au un buget consistent, au activitate, rezultatele se văd; firește, este loc de mai bine, există dificultăți și acolo căci legislația nu le permite să aibă un sediu propriu și dotări tehnice complete, nu reușesc să își completeze lista de specialiști cu experiență din cauza restricțiilor legislative salariale. Dar au ceva foarte important: buget. Buget protejat de legislație care nu poate fi folosit decât pentru investigații, dar care face cu ochiul celor care au falimentat sisteme de stat. Iar una din ocazii este aceasta: o camasare de entități care să ”disipeze” banii strânși și să-i deturneze în alte pușculițe de partid, cu riscul ca în caz de catastrofă aeriană sau de alte cheltuieli neprevăzute să ajunge iar la bugetul comun. Acum bugetul se reporterază de la an la an și (atenție!) nu poate fi folosit decât în scopul pentru care a fost crea (prevederea lipsește din proiectul nomativ propus!!!). Este important cine va fi pus șef la noua instituție pentru a ”sifona” bugetul existent! Să fie clar, o autoritate (nu agenție!) multimodală de investigații este o soluție de luat în calcul, dar ea trebuie să fie pregătită din timp, serios (nu ca acum cu legislație ”frântă” și pasaje de prevederi din legislația prezentă, un amalgam de… păreri) și mai ales să i se asigure independența funcțională prin plasarea în subordinea Parlamentului, nu a Guvernului, cu o perioadă de tranziție care să asigure funcționarea.