Poemul Domnitorului de la AFER

Sub umbra unor jocuri negre vechi, puternice şi rele

Inspectori şi experți cuminți, nu-şi mai găsi defel

La început de an trecut, pe nimeni să le spele

Simțeau cum vremurile-i țin, în ziduri de castel

Când totul le părea pierdut şi nu-şi aflase calea

A apărut de jos un Domnitor, dat general spre ai salva

Familii, cumetrii, piloşi şi rude, pe toți îi prinse jalea

Căci nu fu loc să îl oprească, pe cel repus ca Domn

Şi s-au tocmit mojicii deîndată, la toți doar cu un gând

Să îi doboare de pe tron, când banii le veneau cascadă

Le tremurau piloşii laolaltă, văzând-se zburând

De-a sa venire peste ei din nou, nu şi-au aflat dovadă

Iar martie sosi şi se temeau, de pensionări forțate

Fiind amenințate cumetrii, familii ce domneau de ani

A celor ce stăteau pe bani, domnițe şi surori bălțate

Nu a scăpat nici cel mai greu, tătucul celor bădărani

Vreo trei din ei fugiră la stăpânii, pe care îi slujeau cuminți

Prin grupuri mari şi companii, mâncându-le din palmă

Directori pe la frați şi veri, se aşeză scrâşnind din dinți

Şi-acum ei încă speră la minuni, la vremea lor cea calmă