Marile proiecte feroviare – stăpânii plantației – proiectanții: fără noi nu se poate, cine nu este cu noi este împotriva noastră
Foto: facebook.com/cfrinfrastructura
Pe 4 aprilie ne-am întrebat prin intermediul unui articol dacă „Va fi oare Grindeanu capabil să facă față șantajului corporatist?”. Am ridicat o rachetă de semnalizare peste orizont și astfel, oamenii de bine din sistem au început vă vorbească și să transmită documente.
Am început astfel o serie de articole axate pe un subiect ceva mai greu tangibil. Dedesubturile proiectelor feroviare. Un subiect pe care puține entități mediatice au curajul să îl abordeze imparțial. Este vorba despre puterea mult prea mare și intrările la nivel politic mult prea înalte de care beneficiază de ani buni unele dintre firmele care au acaparat toate proiectele mari din domeniul feroviar în România.
Continuăm pe linia acestei abordări. Indiferent de ciclul electoral, de culoarea politică pe care o poartă executivul de la Palatul Victoria, indiferent de echipa instalată la etajul 1 al Palatului CFR, observăm că banii nu au culoare și miros. Banii sunt peste toate și dincolo de toate.
Un anumit grup de firme se regăsește în toate proiectele de infrastructură din România post-decembristă. Atunci când una din firme nu câștigă o licitație, automat o alta preia podiumul de câștigător. Important este că totul rămâne între „frații” din grup. Uneori aceștia preiau contractele împreună. Ce proiectează unii, verifică „riguros” ceilalți, sau invers. Deseori, firmele din grup se ceartă între ele. Au dispute. Însă toate acestea sunt doar de suprafață, doar aparent. În realitate, împreună grupul a captat deja tot. Caracatița aflată în spate este monstruoasă. Au construit o rețea inteligentă de firme pentru a se crea aparența unei competiții corecte, în spate fiind același grup.
Mai mult decât atât. Nu le-au fost suficient tot ce au acaparat în ultimii ani. Vor tot: studiile de prefezabilitate, de fezabilitate, proiectarea și execuția. Ce înseamnă mai exact acest lucru? Ei realizează proiectele, apoi vând parțial informații autorităților pentru a induce condiții prielnice de licitare, participă la licitații și le câștigă. Tot ei ulterior și execută aceste proiecte. Doar că le execută așa cum vor ei, supervizorii fiind tot ei, sau firmele lor de casă. Întotdeauna statul, adică beneficiarul este perdantul. Există nenumărate exemple. De altfel, este simplu de verificat. Se pot lua ultimii 10 ani de exemplu. Dacă verificăm cu exactitate cine a făcut analizele, studiile de fezabilitate, proiectele și supervizările vom avea surprize. Deoarece sunt aceiași din același grup.
Cine sunt respectivii? Pot fi găsiți aproape zilnic în vizită prin birourile importante de la etajul 3 al Palatului CFR. Adică la sediul CFR. De asemenea, sunt prezenți la toate ședințele relevante care au loc în Ministerul Transporturilor și Infrastructurii. Sunt peste tot. Fără ei nu se poate. Ei știu tot și pot vinde tot și pe toți. Cine nu le promite că lucrează cu ei în implementarea proiectelor și nu le dau cel puțin 2…5% este extirpat imediat.
Un astfel de caz a fost și aparent anchetat pe vremuri în cazul unui proiect din Arad se pare. S-a văzut vreun rezultat? Evident că nu. Nu, pentru că este vorba despre foarte mulți bani.
În ultimii 20 de ani ei au câștigat tot. Au schimbat pe cine au vrut și i-au declarat câștigători pe cei ce au garantat cel mai mult. Zeci și zeci de studii, de proiecte și de analize pe care le-au vândut pe zeci de milioane de euro, toate având termene de valabilitate. De ce? Pentru a putea fi vândute toate din nou. Așa cum se poate ușor observa, calitatea nu este relevantă în toată această discuție. Nu contează dacă respectivii au sau nu expertiză. Oricum, proiectele inițiale le-au efectuat acum 20 de ani, când încă o mai aveau.
Rezultatul îl știți și îl vedeți cu toții. Un dezastru generalizat pe proiectele din domeniul feroviar. Proiecte slab calitative, tehnologii învechite, întârzieri și litigii nenumărate. Există proiecte pentru care au fost adresate mii de întrebări de clarificare din partea finanțatorului. Toate acestea ne dovedesc valoarea calității pentru aceste firme.
De ce durează mai bine de zece ani un proiect feroviar? De ce există atât de multe litigii? Din cauză că totul este învăluit încă de la început de incompetență, de șmecherie și de corupție. Tot acest dezastru de aici începe și tot aici se află și cheia rezolvării lui.
