„Sărbătoririle și comemorările fac parte din viața cotidiană a popoarelor civilizate. Ne gândim și la înfrângeri, așa cum ne gândim și la victorii, le readucem pe toate, din când în când, în memorie, fiindcă din toate avem de învățat. Sunt regimuri politice și popoare care accentuează tragediile, precum sunt altele care glorifică împlinirile…” scria de curând Președintele Academiei Române, Academicianul Ioan-Aurel Pop pentru piatafinanciara.ro în articolul „Semnificația Tratatului de la Trianon pentru români și România”

Astăzi 4 iunie 2020 Academia Română a marcat un secol de la semnarea Tratatului de la Trianon, prin care s-a recunoscut pe plan internațional unirea Transilvaniei cu România, transmițând un comunicat al Biroului Prezidiului Academiei Române:

„Prezidiul Academiei Române rememorează astfel evenimentele petrecute la începutul secolului XX, care au însemnat definitivarea statului român modern.
Unirea cea Mare, înfăptuită de poporul român în anul 1918, a avut nevoie– ca și
în cazul actelor similare întreprinse de cehi, slovaci, croați, polonezi, sloveni, lituanieni, letoni, estonieni etc. – de o legitimare internațională, care s-a realizat în anii 1919-1920 prin cele cinci tratatele de pace încheiate la Paris. Tratatul cu Ungaria, ultimul dintre ele, semnat la Trianon în 4 iunie 1920, a consfințit destrămarea Imperiului Austro-Ungar și formarea unor state independente ori întregirea altora. Între aceste state întregite s-a aflat și România, căreia prin tratatul menționat i s-a recunoscut, între altele, frontiera de apus. Decizia românilor de unire a Transilvaniei cu România s-a făcut pe baza aplicării
principiului dreptului popoarelor la autodeterminare, recunoscut de comunitatea
internațională, în urma inițiativei președintelui american Woodrow Wilson. Tratatele de pace dintre puterile aliate și asociate, pe de o parte, și Austria și Ungaria, pe de altă parte, nu au făcut decât să oficializeze – nu fără anumite dificultăți – rezoluțiile popoarelor român, polonez, croat, ceh, slovac, sloven etc., care reprezentau majorități etno-demografice în teritoriile desprinse din fostul imperiu. Evident, pentru elita ungară, destrămarea Austro-Ungariei și reducerea Ungariei independente la granițele sale etnice a însemnat o mare pierdere și a condus la o mare frustrare, care, în anumite cercuri, nu s-a stins încă. Pe de altă parte, recunoașterea internațională, în 1920, la Trianon, a hotărârilor fostelor popoare supuse, ajunse să trăiască după 1918 în propriile state
independente, a fost mereu confirmată de noile tratate încheiate din perioada de după al Doilea Război Mondial și până astăzi. Astfel, poporul român, fără să se bucure de tristețea nimănui, este liber să-și celebreze împlinirea sa istorică, recunoașterea dreptății sale alături de dreptatea altor popoare din vecinătate, angajate astăzi în construirea noii Europe unite.
Deși Academia Română – ca și alte instituții din țară și din lume – nu a putut marca așa cum s-ar fi cuvenit importanța, după un secol, a Tratatului de la Trianon – Paris, înaltul for aduce în fața națiunii prinosul său de recunoștință față de toți acei mari oameni de stat, români și străini, care au edificat România modernă, unită prin voința poporului român. Important este să nu uităm jertfele lor și să le ducem mai departe mesajul de dreptate, pace și înțelegere.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *