Conducerea de la Transporturi în frunte cu ministrul Sorin Grindeanu riscă să rămână „corigentă” la capitolul transporturi feroviare

Deriva în care a întrat în dimineața zilei de 25 noiembrie 2024 întreaga clasă politică alături de o mare parte a instituțiilor de forță din România începe să se resimtă pe verticala a tot mai multe domenii de activitate. Parcă nimic nu merge cum trebuie. Parcă asistăm la un fel de blocaj total, fără precedent în cei 35 de ani de la Revoluție. Parcă ne aflăm înaintea unui eveniment major de o natură la care ne este frică să ne gândim. Nu intenționăm să mergem prea departe cu presupunerile.

La această derivă nu fac excepție nici transporturile feroviare. Conducerea de la Transporturi în frunte cu ministrul Sorin Grindeanu riscă să rămână „corigentă” la capitolul transporturi feroviare. Problema căilor ferate nu este nouă, mai ales cea a subfinanțării infrastructurii. În ultimii 20…25 de ani, Vestul a investit zeci de miliare de euro în acest sector atât de important, sector care în contextul geopolitic actual și-a dobândit o importanță strategică crescută.

Atât în numeroase articole publicate de Presshouse.ro cât și în edițiile emisiunii DRUMURILE NOASTRE din 2024, am făcut referiri la anul 2025 ca fiind „anul de foc la transporturi”. Ne-am dorit și ne dorim să nu fi avut dreptate. Ne-am dorit să fi exagerat. Din păcate, realitățile ne confirmă că nu am exagerat, iar anul 2025 chiar este unul „de foc la transporturi”. Când am ales să poreclim acest an, nu aveam cunoștință despre „deriva” începută pe 25 noiembrie 2024. Se pare că lucrurile sunt mai complicate decât anticipasem.

Se observă cum șefii de la Transporturi au scăpat din mână domeniul feroviar, chiar dacă anul trecut a fost marcat de o serie de evenimente cu conotație pozitivă. 20 noiembrie 2024 este poate cel mai bun exemplu. Apropo de ARF. Pe 10 decembrie a fost ziua în care ARF a întrat și ea într-un soi de „derivă”, parcă în potrivire cu „deriva” politică și instituțională generală. Se pare că șefilor de la Transporturi nu le mai pasă de soarta unor proiecte de miliarde de euro din fonduri europene. Peste două luni fără un nou președinte numit la ARF! Ce contează totuși pentru dumnealor?

O vorbă din bătrâni spune că „în viață, o nenorocire nu vine niciodată singură”. Merge aplicată și la accidentele și incidentele feroviare. Când încep câte odată să se întâmple, parcă nu se mai opresc. O fi un efect al „derivei” generale a statului, sau vreun semn de cedare completă a sistemului feroviar sub presiunea uriașă exercitată cumulativ de lipsa de personal de siguranţa circulaţiei împreună cu subfinanțarea infrastructurii? Nici una din cele două probleme nu este nouă.

Acum peste o săptămână, pe 10 februarie un tren de călători InterRegio circula pe o direcție greșită în apropiere de Ploiești. În aceeași zi, din cauze – probabil tehnice – greu de stabilit, un tânăr se bloca cu un excavator pe o linie pe care un tren InterCity trecea cu peste 100 de km/h. A rezultat un impact atât de puternic, încât utilajul rutier a fost practic dezintegrat. Indiferent de ce urmări ar fi avut coliziunea, vina în nici un caz nu ar fi fost a căii ferate, prin însăși mecanismul de producere a evenimentului. Noroc mare că trenul nu a deraiat imediat la impact, că altfel am fi avut o mare tragedie pe calea ferată, coincidență sau nu… fix în ziua în care fostul Președintele Klaus Iohannis își anunța demisia. La o săptămână, pe 17 februarie un vagon dintr-un tren de călători ia foc și arde complet la Radomirești în Olt. Iarăși din fericire, nici o victimă. În aceeași zi, vagonul unui alt tren de călători deraiază pe magistrala 400. Recent, undeva tot pe rețeaua CFR sunt expediate două trenuri unul contra celuilalt. Ieri, pe 19 februarie în stația Mihăiești deraiază două dintre vagoanele unui tren de marfă. Întrând în gabaritul liniei vecine, vagoanele deraiate sunt lovite imediat în plin de locomotiva unui alt tren de marfă care circula prin zonă. Rezultatul, cel mai important: un deces – șeful de tren din marfarul care a lovit vagoanele deraiate inițial. Din respect pentru investigatori și pentru operatorii feroviari implicați, vom evita antepronunțarea. Se știe doar că deraierea celor două vagoane s-a produs în zona schimbătoarelor de cale din Mihăiești. Ar fi bine ca acest lanț de evenimente să se oprească.

AFER, ASFR și AGIFER sunt cele trei instituții – cumva surori – care împreună contribuie la menținerea unui nivel de siguranță cât mai ridicat pe căile ferate din România. A arunca vina pe toate cele trei sau numai pe una din cele trei instituii pentru totalitatea accidentelor și incidentelor – fie și în perioadele de „derivă” generală a statului – ar fi o exagerare și o răutate. Fiecare din cele trei au atribuții stabilite clar de lege și nu sunt „instituții de forță”. În schimb, rezistența la schimbare a sectorului feroviar de stat și privat din România este din păcate o forță ce s-a dovedit uneori a fi peste puterea de lucru a AFER, ASFR sau AGIFER. Pe 20 ianuarie, am fost chemați la ASFR, unde niște domni în cadrul unui soi de conferință au încercat să ne explice cât de dificil este procesul de „asanare a normelor naționale de siguranță feroviară”. Chiar este dificil, iar acest proces ar fi trebuit început în 2018, nu în mai 2022. De cealaltă parte, sindicatele feroviare ne spun că „această asanare va tripla numărul de accidente pe căile ferate”. Cum le-au ieșit sindicatelor acest calcul, imposibil de apreciat.

Nu poate fi estimat acum dacă ar fi corectă sau greșită unirea celor trei (AFER, ASFR și AGIFER) într-o viitoare „Agenție Naţională de Control al Căilor Ferate”, instituție aflată în directa subordine a Guvernului și cu un statut similar cu cel cu al serviciilor de informații departamentale, al cărui proiect de lege de înființare este deja scris. Nici o problemă: independența juridică, financiară și decizională poate fi rezolvată ușor și sub o aceeași structură.

Situația de „corigență” de la Transporturi se simte și în siguranţa pe căile ferate. Avem un risc serios. Încheiem materialul cu un soi de atenționare pentru AFER, ASFR și AGIFER. Tragicul accident feroviar din 28 februarie 2023 din Grecia aproape a „dat foc” acelei țări. În noiembrie 2024, prăbușirea plafonului gării din Novi Sad a aruncat Serbia într-o spirală a mișcărilor sociale care nu s-a încheiat. România traversează acum o etapă extrem de complicată din punct de vedere politic, geopolitic și al securității, totul pe fondul unor tensiuni sociale uriașe, comparabile cu cele din 1999. Vulnerabilitatea la destabilizare a statului este mai mare ca oricând. O tragedie de proporții pe căile ferate se poate transforma într-o scânteie ce ar putea „detona” țara. Mai multă atenție pe CFR S.A.! AFER împreună cu ASFR nu trebuie să mai formeze ceea ce am denumit mai de mult ca fiind ” A noua Regională”. CFR S.A. este doar un administrator al unui bun al statului, nu un stăpân absolut al domeniului feroviar.