AUR intră în grupul Reformiștilor și Conservatorilor Europeni (ECR) din Parlamentul European, dar nu înainte de a semna o declarație misterioasă de sprijinire a Ucrainei
Foto: Dreamstime
Liderul Alianței pentru Unirea Românilor George Simion nu a făcut public conținutul documentului. “O semnăm, dar o dăm anonimă”. – Ion Luca Caragiale, „O scrisoare pierdută”
În urma alegerilor pentru Parlamentul European recent incheiate, partidele din țările UE care au reușit să trimită reprezentanți în legislativul comunitar au inceput procesul de poziționare doctrinară inclusiv prin constituirea grupurilor politice structurate ideologic. În acest context, partidul Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) a manevrat cu succes pentru acceptarea sa în grupul Reformiștilor și Conservatorilor Europeni (ECR), dominat de partidele italian Fratelli D’Italia si polonez Prawo i Sprawiedliwosc (PiS). Liderul AUR, George Simion, s-a grăbit să anunțe accederea partidului său la ECR drept o importantă victorie politică, ce ar confirma onorabilitatea și frecventabilitatea AUR, adesea puse la îndoială de cei care subliniază pozițiile duplicitare ale formațiunii politice suveraniste în raport cu Rusia și conflictul din Ucraina.
Primirea necondiționată a AUR in familia ECR apărea cu atât mai spectaculoasă cu cât liderii politici conservatori italieni și polonezi lăsaseră impresia că intenționează să adune sub cupola grupului Reformiștilor și Conservatorilor Europeni (ECR) forțele suveraniste raționale și moderate din viitorul Parlament European, respectiv cele care se opun influențelor neomarxiste în sistemul instituțiilor europene, dar sunt favorabile continuării proiectului de integrare europeană în condiții cât mai apropiate de spiritul originar al tratatelor constitutive ale Uniunii Europene. Este vorba despre forțe politice care susțin ferm și sprijinirea Ucrainei – inclusiv cu armament și muniție – în contextul conflictului armat cu Federația Rusă și condamnă fără echivoc invazia ilegală a celei din urmă. Or, sub acest ultim aspect cel puțin, AUR a avut un comportament mai curând duplicitar, declarându-se periodic în favoarea unei păci fundamentată pe încetarea ajutorului internațional pentru Ucraina, cu invocarea argumentului pernicios și aiuritor că acest sprijin ar stimula continuarea războiului. În concepția AUR, ca și a altor pro-putiniști declarați sau camuflați, sprijinirea luptei de apărare a Ucrainei este un atentat la pacea regională, iar o pace impusă de armele Rusiei este preferabilă unui război de apărare.
Iată însă că o declarație a lui Nicola Procaccini, europarlamentar din partea partidului Fraţii Italiei şi co-preşedinte al grupului Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni (ECR) din Parlamentul European, vine să clarifice circumstanțele reale în care s-a realizat acceptarea AUR in grupul ECR. Acesta confirmă pre-existența unor dubii cu privire la atitudinea reală a AUR față de regimul de la Moscova și precizează că primirea suveraniștilor români a fost condiționată de semnarea unei declaraţii oficiale scrisă privind sprijinul unilateral al partidului românesc pentru “cauza ucraineană”.
“Am cerut partidului AUR o declaraţie oficială scrisă privind sprijinul lor unilateral pentru cauza ucraineană, fără de care intrarea în grupul ECR nu ar fi fost posibilă, deoarece am fost întotdeauna alături de Kiev”, a precizat Procaccini.
Această situație naște întrebări legitime legate de motivele pentru care niciunul dintre liderii AUR, nici măcar gureșul George Simion, nu a făcut vreo mențiune despre condiția care a fost impusă partidului anterior primirii sale în ECR. Este vorba despre același George Simion care, în urma unei reuniuni de la Davos, în cursul lunii ianuarie 2024, se lansa într-un atac irațional și virulent la adresa unui oficial român pentru că ar fi semnat un document referitor la relațiile România – Ucraina. Spunea vajnicul lider AUR la acel moment: „Se întâmplă lucruri grave. La Davos, reprezentantul României, un anume Iulian Fota, cunoscut în statul subteran românesc, în calitatea lui de secretar de stat la Ministerul de Externe a început negocierea pentru a oferi garanţii de securitate Ucrainei. Repet, la forumul de la Davos România negociază un acord bilateral cu Ucraina cu privire la garanţii de securitate.” Revenind în prezent, același George „Vocea Patriotului Naționale” Simion semnează un document de sprijinire necondiționată a cauzei ucrainene, dar nu aduce la cunoștința publicului român și nici măcar a militanților AUR ce obligații și-a asumat prin semnarea respectivei declarații.
George Simion, așa cum a demonstrat și cu prilejuri anterioare, este ferm convins ca va reuși să îi păcălească pe partenerii italieni și polonezi din ECR mimând în străinătate sprijinul pentru Ucraina, in timp ce pentru electoratul AUR din țară va putea să continue să joace rolul „românului imparțial” care vrea ca ucrainenii să fie lăsați să se descurce singuri în fața hoardelor rusești, adică să fie victime sigure ale agresiunii barbare de la Răsărit. (Ceea ce, în fond, echivalează cu sprijinul fățiș pentru regimul anacronic și falimentar al președintelui rus Vladimir Putin.)
Va fi extrem de interesant de observat cum va gestiona conducerea AUR în perioada următoare contradicția care riscă să îi explodeze în față dacă va continua să persiste în convingerea că este posibilă, pe termen lung, menținerea atitudinii ipocrite și duplicitare în raport, pe de o parte, cu partenerii europeni ferm pro-ucraineni, iar pe de altă parte cu publicul AUR din țară bombardat și manipulat zilnic de căte liderii suveraniști români cu mesaje așa zis pacifiste (a se citi de sprijinire a invaziei ruse la adresa Ucrainei) și pro-neutralitate (a se citi împotriva apartenenței României la NATO).
Opinăm însă că George Simion et Co. vor face o eroare gravă dacă au impresia că un om politic precum Georgia Meloni, sau reprezentanții Fratelli d’Italia si PiS în Parlamentul European nu vor urmări cu atenție comportamentul de ansamblu al AUR în raport cu conflictul din Ucraina și că se vor sfii să intervină pentru corijarea derapajelor liderilor partidului românesc și a încălcării de către aceștia a obligațiilor pe care și le-au asumat prin declarația de sprijinire a “cauzei ucrainene”. Și, pentru că știm cât de mult clamează George Simion transparența politicii sale pentru binele poporului, opinăm că ar fi recomandabil ca liderul suprem al AUR să facă public textul respectivei declarații. Nu de alta, dar nu cumva să creadă activul AUR că Simion a făcut compromisuri de neiertat doar pentru a fi primit în clasa suveraniștilor buni din legislativul european.
