România „hidrogenului bine făcut”. Trenurile cu hidrogen s-ar putea transforma într-un mare eșec. De ce?

Între marile licitații și proiecte de achiziții de material rulant nou pe care Ministerul Transporturilor și Infrastructurii încearcă să le ducă la bun sfârșit, se află și un „cartof” ceva mai fierbinte decât ceilalți.

Cartofi fierbinți dintre care unii au început să se răcească. Dacă pentru proiectele legate de ramele intergegionale (RE-IR), cele regionale (RE-R) și pentru locomotivele electrice (LE) lucrurile s-au așezat oarecum, în cazul mult discutatelor trenuri cu hidrogen situația este mult mai complicată. Întrebare esențială aici este: are nevoie România de aceste trenuri?

Nu negăm faptul că intrarea în linie dreaptă a achizițiilor de rame electrice și de locomotive ar fi exclusiv rezultatul profesionalismului celui care se află în prezent la cârma Autorității pentru Reformă Feroviară. Însă, trenurile cu hidrogen s-ar putea transforma într-un mare eșec. De ce?

Deoarece complicațiile care vor urma vor fi legate în primul rând de asigurarea și de stocarea sursei de energie pentru aceste trenuri. Hidrogenul.

Are România experiență pe acest palier?

Este adevărat, nu ARF-ul a construit partea din PNNR dedicată căilor ferate. De ceea, credem că trenurile cu hidrogen fac parte din categoria „celor impuse” de către marile corporații, chiar dacă un astfel de proiect ar putea să devină greu sustenabil.