Legendele salciei de Florii
Se spune că în timp ce urca spre muntele răstignirii, ducând pe umeri crucea grea, Iisus s-a prăbușit la pământ lângă trunchiul unei sălcii. Plin de sânge și fără putere a încercat în zadar să se ridice pentru a-și continua drumul, potrivit tvr.ro
Cu ultimele puteri s-a agățat de trunchiul salciei. Plină de milă, aceasta și-a aplecat ramurile până la pământ ajutându-l să se ridice.
Iisus a pornit mai departe ducându-si crucea, iar salcia a rămas îndurerată cu ramurile la pământ.
Salcia este nelipsită la sărbătoarea Floriilor.
Salcia este dusă la biserica, este sfinţită, apoi este adusă acasă. Se pune la ferestre şi la icoane. Ea este mărturia vie a legăturii dintre oameni şi divinitate.
Una dintre legende spune că, atunci când Maica Domnului a pornit la drum să-şi vadă fiul răstignit, a trebuit să treacă o apă curgătoare. Acolo, ea s-a rugat de plantele din jur să o ajute să treacă apa.
Salcia a fost singura care s-a îndurat de lacrimile Maicii Domnului. O salcie bătrână şi-a aplecat crengile deasupra apei şi a ajutat-o pe Maica Domnului să treacă pe malul celălalt. În semn de mulţumire, aceasta a hotărât ca ramurile de salcie să fie duse la biserică, în ziua de Florii, an de an. De atunci, crengile de salcie nu lipsesc de la sărbătoarea de Florii.
O altă legendă spune că, demult, salcia plângătoare era un arbore înalt şi mândru, cu ramurile îndreptate spre cer. În acea vreme, Pilat a poruncit ca Iisus Hristos să fie chinuit de ostaşii romani. Aceştia au intrat într-o grădină, unde au văzut o salcie din care au început să taie nuiele.
Romani i-au smuls haina lui lisus, lăsându-i spatele gol, apoi l-au legat cu frânghii de copac şi au început să-l lovească cu nuielele, până a început să-i dea sângele din răni.
foto: ziarulunirea.ro
