Raportul Departamentului de Stat al SUA despre România, cu privirea la traficul de persoane

Ambasada SUA la București a pus la dispoziția publicului român Raportul cu privire la fenomenul traficului de persoane, acesta fiind descris drept „principalul instrument diplomatic al guvernului SUA pentru implicarea guvernelor străine în traficul de persoane. De asemenea, este cea mai cuprinzătoare resursă din lume a eforturilor guvernamentale anti-trafic de persoane și reflectă angajamentul guvernului SUA față de conducerea globală în această problemă-cheie a drepturilor omului și a aplicării legii”:

„Guvernul României nu îndeplinește pe deplin standardele minime pentru eliminarea traficului, dar depune eforturi semnificative în acest sens. Aceste eforturi includ reproșarea mai multor persoane suspectate de traficanți și adoptarea unei strategii naționale de cinci ani și a unui plan național de acțiune. Cu toate acestea, guvernul nu a demonstrat eforturi tot mai mari în comparație cu perioada anterioară de raportare. Instanțele de judecată au condamnat semnificativ mai puțini traficanți și oficiali au identificat considerabil mai puține victime, continuând o scădere pe mai mulți ani a acestor eforturi. Corupția endemică și presupusa complicitate la infracțiunile de trafic au persistat fără pedeapsă, în special cu oficialii care exploatează minori în timp ce se aflau în grija unor centre de plasament administrate de guvern. Judecătorii au continuat să nu aibă pregătire specializată în lucrul cu cazuri de trafic de persoane și victime, care a avut efecte dăunătoare asupra protecției martorilor, restituirea victimelor și condamnarea pentru făptuitori. Mai mult, lipsa de finanțare guvernamentală suficientă pentru serviciile de asistență și protecție a rămas problematică, lăsând majoritatea victimelor fără servicii, susceptibile la re-traumatizare și vulnerabile la re-trafic. Prin urmare, România a fost retrogradată pe lista de vizionare de nivel 2.

RECOMANDĂRI PRIORITATE:

Cercetează în mod viguros și urmărește urmărirea penală a cazurilor de trafic în baza statutului traficului și pedepsește traficanții condamnați cu pedepse cu închisoarea.
Creșteți semnificativ eforturile de investigare, urmărire penală și condamnare a oficialilor complici și emite sentințe stricte, care sunt proporționale cu gravitatea infracțiunii.
Identificați în mod proactiv potențialele victime, în special în rândul populațiilor vulnerabile, precum migranții și solicitanții de azil, copiii din centrele de plasament guvernamentale și persoanele aflate în prostituție, printr-o instruire îmbunătățită pentru ofițerii de poliție și inspectorii de muncă privind recunoașterea indicatorilor de exploatare.
Extindeți eforturile de formare a funcționarilor implicați în procedurile judiciare, în special a judecătorilor, cu privire la lucrul cu cazuri de trafic și victime, sensibilitate la problemele de trafic și înțelegerea tuturor formelor de trafic.
Creșterea numărului de polițiști care investighează crime de trafic și anchetatori financiari specializați în cazuri de trafic.
Oferă sprijin financiar ONG-urilor pentru serviciile pentru victime și dezvoltă și instituie un mecanism formal de administrare a fondurilor.
Creșterea semnificativă a instruirii anti-trafic pentru funcționarii legii în ceea ce privește colaborarea cu victimele, colectarea dovezilor și înțelegerea constrângerii psihologice.
Modifica legislația pentru a permite autorităților să sancționeze agențiile de recrutare pentru infracțiunile care contribuie la trafic.
Creșterea calității consilierii psihologice și îmbunătățirea accesului la asistența medicală pentru victime.
Evitați toate victimele traficului de persoane care depun mărturie în procesul de dezvăluirea online a numelor lor pentru a proteja martorii participanți de represalii și stigmatizare și de a stimula o mai mare participare a victimelor la urmărire penală.
Oferiți consilieri juridici informați și protecții în sala de judecată pentru victimele care asistă la urmărirea penală.
Revizuiește mecanismul de restituire pentru a include minimizarea taxelor judecătorești și creșterea eforturilor pentru ca victimele să primească compensații.
Aloca resurse financiare adecvate pentru implementarea strategiei naționale 2018-2022 și a planului național de acțiune.

URMARIRE PENALA

Guvernul a scăzut eforturile de aplicare a legii. Articolele 210 și 211 din codul penal incriminau traficul de sex și traficul de muncă și prescriau pedepse cu închisoarea de trei până la 10 ani, care erau suficient de stricte și, în ceea ce privește traficul de sex, sunt proporționale cu pedepsele prevăzute pentru alte infracțiuni grave, precum violul. Autoritățile au deschis 695 de noi cazuri de trafic în 2018, comparativ cu 675 în 2017 și 864 în 2016. Procurorii au inculpat 399 de traficanți suspectați (362 în 2017, 358 în 2016). Instanțele au condamnat 130 de traficanți în 2018, continuând un declin pe mai mulți ani de la 222 în 2017 și 472 în 2016. Treizeci și șapte de traficanți condamnați (29 la sută) au primit pedepse cu suspendare; traficanții rămași au primit sentințe de închisoare care au variat de la unu la mai mult de 10 ani. De multe ori, forțele de ordine i-au acuzat pe suspecții traficanți pentru alte infracțiuni decât traficul, precum pandering și proxenetism. O structură de raportare împărțită a împiedicat eficiența și coordonarea poliției cu anchetele și procuraturile. De asemenea, anchetatorii financiari dedicați au împiedicat investigațiile financiare și confiscarea activelor, inhibând colectarea de dovezi în cazuri de trafic pentru a confirma mărturia martorilor. Autoritățile au participat la 36 de echipe comune de investigare cu omologi europeni, dar nu au extrădat niciun suspect de traficanți, comparativ cu 44 în 2017. Investigatorii financiari dedicați au împiedicat investigațiile financiare și confiscarea activelor, inhibând colectarea de dovezi în cazurile de trafic pentru a confirma mărturia martorilor. Autoritățile au participat la 36 de echipe comune de investigare cu omologi europeni, dar nu au extrădat niciun suspect de traficanți, comparativ cu 44 în 2017. Investigatorii financiari dedicați au împiedicat investigațiile financiare și confiscarea activelor, inhibând colectarea de dovezi în cazurile de trafic pentru a confirma mărturia martorilor. Autoritățile au participat la 36 de echipe comune de investigare cu omologi europeni, dar nu au extrădat niciun suspect de traficanți, comparativ cu 44 în 2017.

Eșecul de a acorda prioritate traficului, corupția pe scară largă și reformele legale și juridice au împiedicat aplicarea legii. Observatorii au raportat corupția endemică și presupusa complicitate la infracțiunile de trafic de către oficialii guvernamentali, în special cu oficialii care exploatează minori în timp ce se află în grija centrelor de plasament administrate de guvern și acționează ca complici ai traficanților. Directorul unui centru de plasament guvernamental dintr-un oraș din sudul României se presupune că se ocupă de traficul sexual al copiilor aflați în îngrijirea sa. Cu toate acestea, guvernul nu a raportat nicio investigație, urmărire penală sau condamnări ale angajaților guvernului complici în infracțiunile de trafic. În plus, modificările adoptate recent la codul penal ar putea diminua capacitatea poliției de a strânge probe în diferite tipuri de cercetări penale, inclusiv cazuri de trafic. Noile prevederi legale cu privire la pensionarea anticipată a polițiștilor au impus 30 de procente din forța de muncă să se retragă, ceea ce a determinat ofițerii supraestendenți care tratează mai multe cazuri simultan și se străduiesc să construiască cazuri puternice pentru procurori. În plus, o nouă lege care reduce pedepsele închisorii pentru deținuții deținuți în condiții necorespunzătoare a dus la eliberarea timpurie a peste 500 de traficanți condamnați din închisoare în perioada de raportare.

Golurile de cunoștințe sunt eforturile limitate de urmărire. ONG-urile au raportat că mulți ofițeri de poliție și judecători nu aveau pregătire specializată și sensibilitate cu privire la cazurile de trafic de sex și probleme de trafic, inclusiv o înțelegere de bază a traficului. De obicei, judecătorii nu diferențiau între prostituție și traficul de sex ca infracțiuni distincte, care aveau efecte dăunătoare asupra condamnării pentru făptuitori și compensații pentru victime. În plus, observatorii au criticat frecvent poliția, în special în zonele rurale și în orașele mici, pentru că nu conștientizează potențialul de exploatare al prostituției, ceea ce duce la eșecul verificării indicatorilor de forță, fraude sau constrângeri atunci când întâlnesc persoane în prostituție, inclusiv minori. În timp ce guvernul a folosit în mare parte finanțarea donatorilor pentru a instrui poliția și procurorii,

PROTECŢIE

Guvernul a scăzut eforturile pentru protejarea victimelor. Oficialii publici și ONG-urile au identificat 497 de victime în 2018, cel mai mic număr de victime identificate în mai mult de un deceniu și o scădere de la 662 în 2017 și 757 în 2016; aceste statistici includ victimele cercetărilor și proceselor în curs de desfășurare începute în anii precedenți. Dintre aceste victime, 73 la sută au fost femei și 67 la sută au fost victime ale traficului sexual. Ca și în anii trecuți, mai puțin de jumătate dintre victimele identificate au primit asistență. În 2018, 48% (236) dintre victimele identificate au primit asistență oferită de instituții publice, parteneriate public-privat și ONG-uri (46 la sută în 2017, 41 la sută în 2016). Autoritățile au utilizat mecanismul național de identificare și trimitere a victimelor naționale pentru identificarea și sesizarea victimelor și în cursul anului de raportare, cu sprijinul ONG-urilor, Agenția Națională Anti-Trafic (ANITP) a elaborat noi proceduri de punere în aplicare în 2019. Observatorii au raportat că autoritățile nu au identificat proactiv victimele, în special în locuri cheie, cum ar fi centrele de plasament, iar identificarea a avut loc de obicei după începerea unei anchete penale. De asemenea, observatorii au raportat autoritățile amendați la prostituție, chiar dacă erau minori, fără a căuta indicatori de trafic. Autoritățile au trimis victime identificate la ANITP dacă victima era un serviciu de protecție pentru adulți și copii, dacă victima era minoră. Victimele au primit servicii de protecție și asistență în facilitățile guvernamentale și în adăposturile de trafic de persoane organizate de ONG-uri. Guvernul a menținut cinci adăposturi guvernamentale și un adăpost condus în comun de guvern și de un ONG care au fost desemnate pentru victimele traficului; adăposturile adăposteau de asemenea victime ale violenței domestice. Autoritățile au plasat victime ale copiilor în unități generale pentru copii sau în facilități pentru copiii cu dizabilități administrate de serviciul de protecție a copilului, care, în ciuda copiilor reprezentând 43 la sută dintre victimele identificate, nu au oferit servicii specializate și copii re-traumatizați frecvent. Problemele perene de abuz și neglijare a copiilor instituționalizați și lipsa identificării proactive în instalațiile guvernamentale au lăsat copiii în centrele de plasament vulnerabile la trafic. Victimele românești din străinătate, care au reprezentat 44 la sută dintre victimele identificate, au primit documente de călătorie gratuite emise de ambasadele României; cu toate acestea, guvernul nu a achitat cheltuielile de repatriere, lăsând ONG-urile și o organizație internațională să acopere costurile. În 2018, nu au fost identificate victime străine între refugiați și solicitanți de azil, dar observatorii au bănuit zeci de cazuri. Legea permitea victimelor străine să solicite azil și le-a acordat solicitanților de azil dreptul la muncă după trei luni. Legea a permis, de asemenea, victimelor străine care au cooperat cu autoritățile să primească un permis de ședere temporară, reînnoibil, de șase luni.

Lipsa finanțării guvernamentale pentru asistența și serviciile de protecție a ONG-urilor a continuat să fie problematică. Deși guvernul s-a bazat pe ONG-uri pentru cazarea și asistența victimelor, acesta nu a alocat subvenții direct ONG-urilor, din cauza legislației care împiedică finanțarea directă. Legea a intitulat toate victimele îngrijirii psihologice și medicale; cu toate acestea, guvernul nu a prevăzut mai mult de o sesiune de consiliere în domeniul sănătății mintale și nu a finanțat costurile de îngrijire medicală. ONG-urile au plătit pentru toate costurile serviciilor psihologice pentru victime din cauza refuzului guvernului de a rambursa psihologii care au asistat victimele și pentru costurile de îngrijire medicală de urgență, deoarece guvernul nu avea asistență financiară și îngrijire medicală a necesitat plata în avans. Mai mult, accesul la îngrijiri medicale a impus victimelor române să se întoarcă în raioanele lor de origine pentru a obține documente de identitate. Procesul a prezentat obstacole logistice și financiare pentru multe victime ale traficului; ONG-urile au acoperit și aceste costuri.

În general, victimele nu aveau sprijin adecvat în timpul cauzelor penale. În 2018, 349 de victime care au participat la procedurile penale au accesat servicii disponibile victimelor care asistă forțele de ordine; aceste servicii includeau transportul victimelor în instanță și returnarea acasă. În timp ce guvernul acorda asistență juridică victimelor, avocații desemnați nu aveau deseori experiență în lucrul cu victimele traficului. În plus, Ministerul Justiției a publicat pe site-ul său public numele tuturor martorilor procesului, inclusiv minorilor, punând martorii victime în pericol de represalii. Legea intitulează victimele despăgubirilor din partea traficanților lor; cu toate acestea, în general, victimele nu-și puteau permite taxele necesare pentru inițierea proceselor civile sau, în cazurile în care judecătorii au dispus restituirea, să plătească ofițerilor judecătorești pentru a încasa banii datorate traficanților. În plus,

PREVENIREA

Guvernul a menținut eforturile de prevenire. Guvernul a adoptat o strategie națională 2018-2022 și un plan național de acțiune, axat pe politici de prevenire, protecție a victimelor și politici anti-trafic. În timp ce planul de acțiune a identificat surse potențiale de finanțare, acesta nu a alocat resurse financiare niciunei activități sau obiective. ANITP a derulat o campanie națională axată pe munca forțată finanțată printr-o subvenție de securitate internă a UE pentru trei ani de 160.000 € (183.490 USD). ANITP a organizat o serie de campanii suplimentare de sensibilizare și a continuat să publice rapoarte anuale și statistici privind traficul. Guvernul a făcut eforturi pentru a reduce cererea de acte sexuale comerciale; cu toate acestea, nu a făcut eforturi pentru a reduce cererea de muncă forțată. În ciuda codului penal care interzicea companiilor de recrutare din România să faciliteze exploatarea cetățenilor în străinătate, guvernul nu a avut puterea de a pedepsi agențiile de recrutare pentru infracțiunile care contribuie la trafic, cum ar fi taxele de recrutare ilegală. Poliția a rămas fără răspuns la rapoartele privind traficul de muncă, iar inspectorii de muncă nu aveau competența pentru detectarea traficului și autoritatea juridică pentru inspecții inopinate la mai multe categorii de locuri de muncă. ONU a raportat o acuzație de exploatare sexuală și abuz împotriva unui menținător de pace românesc dislocat în Republica Democrată Congo; ancheta era pendinte la sfârșitul perioadei de raportare. ANITP a operat o linie telefonică în timpul orelor de lucru obișnuite, care s-a concentrat în principal pe informarea românilor despre munca în străinătate în siguranță;

PROFILUL DE TRAFIC

După cum s-a raportat în ultimii cinci ani, traficanții de persoane exploatează victime interne și străine în România, iar traficanții exploatează victime din România în străinătate. România rămâne o țară sursă principală pentru traficul de sex și victimele traficului de muncă în Europa. Traficanții supun bărbați, femei și copii români la trafic de muncă în agricultură, construcții, hoteluri, producție și servicii interne, precum și cerșetori forțați și furt în România și în alte țări europene. Traficanții supun femeilor și copiilor români traficului de sex în România și în alte țări europene. Experții raportează o creștere a femeilor românești recrutate pentru căsnicii tâmplă în Europa de Vest; după intrarea în aceste căsătorii, traficanții forțează femeile să se prostitueze sau să muncească. Minorii reprezintă aproape 50 la sută dintre victimele traficului de persoane identificate în România. Traficanții au supus unii copii la trafic în timp ce se aflau în grija statului, în special în orașele mici. Copiii romi, în vârstă de 11 ani, sunt deosebit de vulnerabili la cerșetoria cerșită și la traficul de sex. România este o țară de destinație pentru un număr limitat de victime ale traficului străin, inclusiv victime ale traficului din Vietnam și Filipine. Traficanții supuși români care trăiesc în instituții guvernamentale conduc instituții pentru persoanele cu handicap mintal la muncă forțată.”

Sursa: Ambasada SUA