…Ultima Duminică înainte de sărbătoarea Paștelui, de Înviere

Promisiunea Învierii e nu numai în cărți, ci în fiecare frunză a primăverii.

…e relativă starea apei, e relativă despărțire florii de fruct, a ierbii de pământ și a copacului de cer, e relativă despărțirea întrebării de răspuns și a ființei de neant, e relativă învârtirea în cerc…

Un copac poate deveni masă, poartă, fluier sau bâtă, leagăn, lemn de foc sau alt copac…Piatra poate fi drum, fântână, pod, casă, mărgică, cetate sau nisip…O ploaie se poate preface-n recoltă, abur, nor, râu, curcubeu, altă ploaie…Steaua poate fi călăuză sau poate sa cadă… Dar omul ?! … Gând, cântec, lacrimă, mână, surâs, risipire ; mai multe clipe sau una singură, mai multe vârste, început, sfârșit … Dar nu clipa, nu vârsta, nu vitrina, nu jocul, nu limita, nu conturul, nu forma unei vieți … ci unicitatea vieții lui, a omului ! Și cerul înstelat deasupra noastră !!

A intrat Domnul în Ierusalim purtat de un asin. Și asinul nu știa pe cine duce în spinare… Se-aud clopotele de la Biserica de peste drum, mă uit pe geam și-mi pare că-i ating turla cu brațul întins. Dar Drumul e lung, atât de lung…
Cocorii țipă, în zbor deasupra casei tale. Gheața din suflet nu se sparge ?!